Realitatea Lumii Negre

Realitatea Lumii Negre este una dintre cele două realități existente în sfera locală și este stăpânită de Nefârtat. Cealaltă realitate este cea a Lumii Albe, stăpânită de Fârtat. Ambele realități ocupă întregul volum al sferei.

Așa cum îi spune numele, această realitate este cea în care există Lumea Neagră, una dintre planetele ce orbitează în jurul Luminătorului, împreună cu sateliții săi naturali, Luna și Luceferii.

Fărâmarea

Înainte de Fărâmare

În momentul în care una dintre sferele Fărâmârii a înglobat Luminătorul și planetele sale, ca parte a procesului Fărâmării, în jurul Luminătorului orbita Lumea^†, planetă parte din creația a Ziditorului, la fel ca tot ceea ce exista în Univers. Lumea^† este planeta pe care au evoluat oamenii, păduroii, rohmanii, smoliții și toate plantele, animalele, monștrii și arătările cunoscute, laolaltă cu alte vietăți, plante și animale.

Momentul Fărâmării

În momentul în care sfera locală a înglobat sistemul planetar al Luminătorului, acesta a devenit parte din cele două realități prezente în interiorul sferei. Fiecare realitate a primit astfel în momentul inițial al Fărâmării propria copie a Luminătorului, a fiecărei planete, a fiecărei pietre și fir de iarbă sau de praf, dar din perspectiva acestora nimic nu s-a schimbat. Locul Lumii^† a fost luat de Lumea Albă, o copie exactă a Lumii^†. Fărâmarea a avut consecințe catastrofale pentru Lumea Neagră.

Apariția gârliciurilor

Gârliciurile au fost portaluri deschise la întâmplare în momentul Fărâmării, ce au permis călătoria între cele două realități. Acestea s-au deschis peste tot în sistemul planetar al Luminătorului și s-au închis după câteva zile, fiind un fenomen natural ce are loc spre extremitățile unei sfere a Fărâmării de fiecare dată când aceasta înglobează un volum nou de spațiu. Locuitorii Lumii Negre au fost martorii deschiderii de gârliciuri peste tot pe suprafața planetei.

Distrugerea Luceafărului

Una dintre primele acțiuni ale Nefârtatului, imediat după apariția sa în sfera locală, a fost distrugerea Luceafărului, cel mai mic dintre cei doi sateliți naturali ai Lumii Negre. Într-o clipită, la doar câteva momente după Fărâmare, Luceafărul a explodat, bucăți din acesta fiind răspândite în spațiu, multe dintre ele intrând în atmosfera Lumi Negre. Cele mai mici s-au dezintegrat, dar cele mai mari au provocat imacte devastatoare, lăsând în urmă cratere și afectând atât poziția Lumii Negre în spațiu, cât și direcția axei sale de rotație.

Nimicirea locuitorilor Lumii Negre

Impactul cu resturile Luceafărului a ridicat nori groși de praf în atmosferă, întunecând cerul și împiedicând lumina Luminătorului să mai ajungă la suprafața planetei. Maree enorme apărute în toate oceanele Lumii Negre au distrus orașele de coastă de pe toate continentele. Au avut loc cutremure și activitatea seismică și vulcanică s-a intensificat, provocând multă moarte și panică printre cei care nu au murit în urma impactelor nimicitoare.

Morții vii

Prin puterea sa, Nefârtatul a ridicat pe toți cei morți ca morți vii și i-a asmuțit direct asupra celor rămași în viață, cauzând și mai multă moarte, iar pe cei uciși i-a ridicat de asemenea, provocând un genocid împotriva tuturor populațiilor din Lumea Neagră. În doar câteva zile, Lumea Neagră a devenit o planetă-mormânt, întunecată și lipsită de viață.

Supraviețuitorii

Câțiva dintre locuitorii Lumii Negre, în special oameni și rohmani au fugit în Lumea Albă, prin gârliciuri, în acte de disperare, ei neștiind ce vor găsi la ieșire. Păduroii nu au intrat în gârliciuri, preferând să rămână și să lupte cu forțele Nefârtatului. În plus, aceștia au considerat gârliciurile ca fiind o manifestare a răului și nu au intrat în ele.

O singură ceată de rohmani a reușit să scape printr-un gârlici care s-a închis în urma lor, ajungând astfel în Ținutul Rohmănesc din Lumea Albă, unde au fost primiți și îngrijiți imediat de către rohmanii nativi. Din păcate, rohmanii sosiți în Lumea Albă au adus cu sine o molimă la care ei erau imuni, dar care s-a răspândit cu viteză printre gazdele lor, ucigând în doar câteva zile întreaga populație de rohmani din Lumea Albă.

Bosorcăii

Unii oameni sau păduroi mușcați de morții vii s-au dovedit rezistenți la mușcătura acestora, rămânând în viață, dar transformându-se în bosorcăi. Un bosorcău era o ființă vie, dar pe de-a-ntregul stăpânită de Nefârtat și care căuta tot timpul să-i facă voia. Morții vii, precum strigoii sau moroii sunt incapabili de coordonare în lipsa puterii Nefârtatului sau a unui bosorcău și atacă fără vreo strategie, fiind atrași de cei în viață. Un mort poate fi ridicat ca mort viu numai prin intervenția directă a Nefârtatului sau a unui bosorcău. În lipsa acestora, mortul viu se va îngropa în pământ pe termen nedeterminat, așteptând să fie ridicat. Până atunci el nu mai reprezintă o amenințare la adresa celor vii, chiar și când aceștia sunt prin preajmă. Este de la sine înțeles că morții vii nu atacă bosorcăii.

Nefârtatul a profitat de gârliciurile deschise și a trimis prin ele hoarde de morți vii, pentru a ataca atât pe cei care au scăpat prin ele, cât și pe locuitorii Lumii Albe. Armatele de morți vii invadatori au fost coordonate de bosorcăi creați în Lumea Neagră, dar au existat și bosorcăi care au apărut în Lumea Albă, ca rezultat al mușcăturilor morților vii. Cum în Lumea Albă Nefârtatul nu are putere, bosorcăii au fost cei care au organizat masele de morți vii și au coordonat atacul acestora.

Consecințe

Lumea Neagră a ajuns o planetă lipsită de viață, prin care umblă fără rost hoarde întregi de morți vii, ce-și strigă suferința neîncetat. Este un loc bântuit, pentru care nu mai există nicio speranță și de unde nu mai există scăpare. Toți bosorcăii rămași aici au murit în cele din urmă de moarte naturală. Deși puterile Nefârtatului le confereau acestora viață lungă, ei au rămas, totuși, muritori ce aveau nevoie de hrană și de o temperatură propice vieții. Apa era și pentru ei o necesitate, însă aceștia puteau să bea ape murdare, contaminate, infectate fără nicio problemă. În lipsa plantelor și animalelor, ei au murit, îngroșând rândurile morților vii.